Singuri

Autor:George Topârceanu


Adăugat de: marian

miercuri, 21 ianuarie 2015

Dormi!… Un val de aer umed am adus cu mine-n casa.
Tremurând s-a stins vapaia lumânarii de pe masa,
Iar acuma numai ochiul de jaratic din camin
Licareste-n umbra dulce, ca o piatra de rubin.

Bate vânt cu ploaie-n geamuri
Si e noapte neagra-afara…
Plânsul stresinii suspina ca un cântec de vioara
Monoton, soptind povestea unei vremi de mult uitate…
Nici o raza nu patrunde prin perdelele lasate.

Ci-ntunericul prieten stapânind pâna departe,
Si de oameni si de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez în noapte,
Ploaia cânta tot mai tare…
Si m-apropii, ochii negri sa-i deschid cu-o sarutare.


vezi mai multe poezii de: marian


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.