Poezii despre Singurătate:

Măcar am singuratatea-
Ca pe-o alinare mută,
Ca pe-un prieten ce,
Cuminte, mă privește

Când mi-a mai fi, singurătate, ca să plec
Prin noi sălbăticii încovoiate de blestem,
A jalei luncă, întovărășit, eu s-o mai trec,
Și steaua să-mi abat de l-al tău cherem?

Când te voi întâlni, aș vrea să mă odihnesc
Pe ale tale brațe, cu dor răpus să adorm
In ochii tăi blajini, doar eu să mă oglindesc
In suflet să resimți întregul meu amor.

o altă țigară de după, un alt rămas bun;
o altă vânătoare de resturi, un alt așternut,
o altă pereche de sâni...
-

s-a uscat vîscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit

Frunze plutesc pe vântul ce bate
Inima rabdă, iar gândul se zbate
Noaptea se întinde cu fală, grăbită
Să acopere visul ce stă ca ispită.

De ce mereu scriu de iubire?
M-ai întrebat acum un timp...
Din viața asta ce ar ramane
De trupul nu ar mai fi viu?

Înfig în inimă-ți tăcerea,
Precum natura cand îngheață
Să nu mai simți pe veci durerea
Când lacrimi reci se strâng pe față.

e noapte
uitată pe masă
înghețata se topește cuminte
în bolul de întuneric

Cum am ajuns sa te iubesc?
Nu stiu nici eu...
Nu stiu nici cand am inceput
Sa-mi fac iubirea asternut,