Poezii despre Singurătate:

Ce n-am crezut azi s-a intamplat
Ce am sperat s-a stins in graba,
Caci doar prin vise am umblat,
Chiar daca firea mi-a fost slaba.

Atunci cand ma privesc in suflet,
Nu regasesc decat tristete,
Caci mii de ani de-ar fi sa cuget
Iubirea nu se mai iveste.

Te caut și nu te găsesc și nici nu știu de tine.
Când te-ai pierdut, când ai plecat, când ai uitat de mine?
Și visul când l-ai dat uitării și cum de nu ai mai luptat,
Ci te-ai lăsat pradă ușoară pe acel drum întunecat...

O ghiară mi-a distrus plămânii
Și fără aer m-a lasat.
Eu încă simt urmele mânii
Ce m-a lovit și a plecat.

Poezii, pâine, şi lacrimi la masă
cuvinte, otravă, pucioasă
nerăbdare depărtări durere
mă doare surâsul, întuneric, tăcere.

În somnul tantric desfăcut pe-o oră
mă arde strălucirea unei stele mici
o legăn o secundă-n auroră
și-i simt culoarea dulce pân-aici.

Un fulg de gând se naște-n al meu creier...
Arcuș trecut pe coarde de un greier
În sunet proaspăt scaldă amintirea
Zăpezilor ce-și caută menirea!

Nu pare a fi ce este,
Nu pare o nebunie
Sa numar pan’ la zece
Sa-mi dai ce-ti cer eu tie.

Privind atent spre lumea-ntreaga,
Rapus de orice amagire
De-ar fi blestemul ce ne leaga
Eu tot iubesc a ta privire.

Cand simtamintele te indeamna,
Sa fii o jertfa de iubire
Tu nu-ti dai seama ce inseamna
Sa fii invins de fericire?