Sibilă

miercuri, 25 mai 2016

- De câte ori mi-e sete de lumină,
Din trupul tău un gram de clorofilă
Îl strâng cu inima, să-l am la cină
Și îmi va face seara mai virilă.

Îmi place să mă culc lângă tulpină
Și să mă joc... Iubirea-i volatilă,
Cu buzele când urc câte-o colină
Simt cum te miști, sub gura mea, agilă.

Când sunt cu tine noaptea-mi este plină,
Un strop de vin, o fragă, o pastilă,
Păcatul ăsta este fără vină
Mi-ai spus cândva, Magnolie-sibilă.

- Se lasă noaptea grea ca o cortină
Peste făpturi cu umbra volatilă,
Tu mă dezbraci de temeri şi-n verbină
Mă înveleşti. Tulpina mea fragilă

Tresare sub atingeri, pe retină
Se războiesc comete şi-n pupilă
Ard stele ce-ar putea să te prevină
Că sunt un drog cu tactică subtilă.

Eşti dependent de graţii, în latină
Îmi scrii poeme dulci, dar ce idilă
Cu buze moi şi gust de mandarină
O să-ţi aşez pe fiecare filă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: