Grăbiţi-vă încet
Spre moarte!
Cu paşi puţini,
Cu paşi uşori
Mai zăboviţi
Pe-a vieţii parte
Cât încă sunteţi iertători.
Fiinţa, ca fiinţă,
De cineva împinsă,
N-o preocupǎ deveniri
Precare
Şi,
Când de real este cuprinsǎ,
Ne pune tot mereu
La încercare.
Sunt cârtitor?
Se vede bine!
Iadul,
În care, uneori, mă bălăcesc,
M-apropie de sinele în sine
Şi dacă sunt,
Înseamnă că trăiesc.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: