Viaţa e misterioasǎ
Uneori istovitoare,
Dar în tine face casǎ
Plinǎ de istorioare.
N-aştepta, oricât ai vrea,
Lumea sǎ îţi dea poveţe,
Foloseşte faţa ta
Cǎ-i inflaţie de feţe.
Nici nu tinde sǎ devi
Printre oameni inţelept,
Cǎ hulit de proşti vei fi,
Chiar de asta-i doar concept.
Şi apoi, unde gǎseşti
Locu-n care este eu
Şi smerit, şi-ascultǎtor,
Conversând cu Dumnezeu?
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: