Vânãt e cerul, cãpestrele noi - Serghei Esenin

Vânãt e cerul, cãpestrele noi,
Marginea stepei aleargã-napoi.
Sate de zmeurã, dâre de fum,
Ciori prabusindu-si ospãtul pe drum.

Iar vãd ruptura stiutã de deal,
Trunchiuri de sãlcii o umplu si meal.
Pal e ovãsul, si viespile – cred –
Ele-mi evocã aroma de mied.

T;arã-a mea! Vatrã de rusi si mordvinti,
Tot cu parabola cetii-ntre dinti!
Fâlfâie îngeri pe sus si-auzim
Cruci pe morminte jelind anonim.

Multi te visarã, icoanã si dor,
Ocnele gem de suspinele lor.
Îi obsedeazã, puternici si rãi,
Gustul de fragã al sânilor tãi.

Dar izbãvirea tu nu o vei da
Celui ce uitã de temnita ta…
Larmã-n dumbrãvi, adevãrul în cer:
Dulce zvonire pe-un scrâsnet de fier.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.