Se-asterne iar de-a lungul văii - Serghei Esenin

i

Se-asterne iar de-a lungul vaii
Acelasi purpuriu navod
Si-ncep sa cânte zurgalaii
Senini de Nijni-Novgorod.

De sub basmaua creponata
Un chip angelic îmi arati,
Când coada rosie de fata
O lasi sa fâlfâie-a rasfat.

Si gânju-ti pare, ca-ntr-o gluma,
Ca salta si coboara-n lat,
Subtirea mâneca de spuma
N-o sa ti-o sufle de pe brat.

În visuri, cineva ma-mbie
Si-nalta-n sesul zmeuriu
Un foisor de taina, tie,
Iar pentru mine-un schit pustiu.

Acolo ceru-o sa-si ridice
Mai limpezi astrii si mai puri.
Eu fi-voi fratele novice,
Tu, desfrânata din scripturi.

Si stiu ca-n linistea-ncordata,
Pierduti vom lâncezi mereu:
Eu bâjbâind prin ceata mata,
Iar tu, oftând de dorul meu.

Dar n-au sa rupa legamântul
Nici dulci saruturi, nici cuvânt:
Privirea ce-a vazut pamântul
E moarta dupa alt pamânt.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin