Nu mai dau prin loboda tarcoale - Serghei Esenin

Nu mai dau prin loboda tarcoale,
Nu mai caut urmele de ieri,
Cu ovasul parului tau moale,
Dat a fost din visul meu sa pieri.

Proaspata ca fraga timpurie,
Adorabila, erai pe rand,
Inserarea mea trandafirie,
Splendida ninsoare luminand.

Ochii tai palira, se trecura,
Tandrul nume-i stins de saptamani.
Doar esarfa mai pastreaza pura
Mierea candidelor tale maini.

Cand pe casa, asfintitul pare
Mat spalandu-se pe botisor,
Printre lacustrii faguri trece-o boare
Si de tine-mi susura usor.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc Criticule! Sunt atâtea traduceri, fiecare cu nuanța ei! E o dovadă că se merge la izvoare! Grație!
Gerra Orivera
marți, 06 octombrie 2015



superba traducerea si a lui Lesnea:

'' printre crengi, eu n-am să-mi lunec văzul ''

mai lipsesc câteva strofe din aceasta traducere, si anume...dar mai bine postez varianta lui LESNEA..

Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul,
Rătăcind să caut urme seci,
Căci, cu părul-snop cum e ovăzul,
Tu din vis mi-ai dispărut pe veci.

Gingaşă, frumoasă şi subţire,
Rumenă ca poamele erai,
Semănai c-o roză asfinţire,
Fraged ca zăpada străluceai.

Ochii tăi ţărână-s şi tăcere,
Ca un sunet numele-a-ncetat.
Dar în şal, mireasma lor de miere,
Mâinile-ţi suave şi-au uitat.

Când se spală zorile pe faţă,
Ca pisica pe-acoperământ,
Blând grăiesc de prăpădita-ţi viaţă
Apele şi fagurii de vânt.

Deci şoptească seara sinilie
C-ai fost vis şi cântec de la cer.
Cine te-a ivit aşa mlădie
Sărutase-un luminos mister.

Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul,
Rătăcind se caut urme seci,
Căci, cu părul-snop cum e ovăzul,
Tu din vis mi-ai dispărut pe veci.
CRITICUL BLIND
luni, 05 octombrie 2015