Douăzeci de ani - Serghei Esenin

Potopul ploii s-a topit în sine,
Furtuna toată s-a făcut nimic.
Serghei Esenin, mi-i urât cu tine,
Şi silă mi-i privirea să-mi ridic.

Printre copacii cerului se cască
Mari aripi neauzite de urechi,
Cântarea ta nu poate să trezească
Strămoşii, din mormintele lor vechi.

Ţi-a 'nsângerat cuvintele rebele,
Nemărginitul vremilor abis.
Nu peste veacuri, ci în tomuri grele,
Va răsuna zădarnicul tău vis.

Şi cineva l-o dramui sub pleoape,
Trosnind uscate degete, vârtos.
De nu ştiu cine seara ta-i aproape
Şi eşti pe lumea asta de prisos.

Pe Block şi Briusov, mâne-i vei întrece,
Şi mulţi din tine îşi vor face ţel.
Dar zorile la fel se vor petrece
Şi clipele vor izbucni la fel.

Tu n'ai să schimbi ţărânile ursuze,
Nici n'ai să dai cu versul tău îndemn,
Neputincioase, roşiile-ţi buze,
Sunt pironite pentru veci pe lemn.

Pentru vecie, braţele şi anii
Şi-a desfăcut stelarul tău Pillat...
O, Eli, Eli, Lama Sabachtani,
In asfinţit scoboară-mă treptat.

Traducerea George Lesnea

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.