Crangul drag, pe limba-i de mesteacan,
m-a facut altminteri sa gandesc.
Tristi cocori, in carduri lungi cand pleaca,
nu regreta ca ne parasesc.
Ce sa mai regrete? Doar in viata,
marii treceri ii suntem supusi!
Lanul langa iaz, pierdut in ceata,
pururea-i viseaza pe cei dusi.
Singur, intr-a campului tristete,
vad cocori in nori de borangic...
Nu-mi jelesc pierduta tinerete,
din ce-a fost, eu nu jelesc nimic.
Si nici floarea vietii scuturata,
si nici anii scursi fara de rost...
La caldura sorbului vreodata
nimeni n-o sa-si afle adapost.
Sorbul n-o sa-si mistuie ciorchinii,
n-o sa piara al ierbii moale pat...
Cum cad frunze-n poalele gradinii
tristele cuvinte astazi cad.
Dar din ele vremea de-o s-aleaga
doar gramezi ce nu mai folosesc,
spuneti ca, vorbindu-mi, un mesteacan
m-a facut altminteri sa gandesc!
Traducerea Victor Tulbure
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Ma bucur alaturi de voi,
Cu drag.
ALapis sâmbătă, 20 iunie 2015
Ce poezie frumoasa , Aurel ...
Asa cum Eminescu a evocat des teiul in poeziile sale ...la fel Esenin a evocat mesteacanul...vom intalni des in poeziile sale acest copac ...:)
Ma bucur mult , Aurel , pentru postarea ta .
Adina Speranta sâmbătă, 20 iunie 2015
Offf... Ce poezie.... Merci
daniel vineri, 19 iunie 2015
Ma bucur Aurele pentru postare. Simt ca ma chemi si ma atragi cu petale de lumina.
Te imbratisez cu sufletul ...si te mai astept...
CRITICUL BLIND joi, 18 iunie 2015
Distribuie: