Anii tinereţii cu frumoasa-mi slavă... - Serghei Esenin

traducere de George Paşa

Anii tinereşii cu frumoasa-mi slavă
Eu mi i-am ucis cu-amară otravă.

Nu ştiu: mi-e sfârşitu-aproape, ori e-ndepărtat,
Fost-au ochii mei albaştri, dar s-au negurat.

În jur este numai beznă, groază şi-ntristare.
Unde mi-este bucuria? La bodegă, oare?

Întind mâna, pipăiesc, aud caii tropotind.
Ninge... sania o văd prind pădure alergând.

"Ei, dă bice, surugiu! Mergi numa-n galop!
Sufletul aş vrea să-mi scot prin atare gropi."

Surugiul zice-aşa: "Pe-aşa viscol mare,
Caii dac-ar asuda, ce ne facem, oare?"

"Cum văd, teamă parc-ţi e! Asta nu se cade!"
Biciul iau şi tot lovesc caii peste spate.

Biciui caii, iară ei bat cărarea lungă.
Simt un ghiont... şi în nămeţi troica mă aruncă.

Mă trezesc... Ce dracu-o fi? Troica unde-i oare?
Bandajat, zac în spital pe un pat cam tare.

Patul alb eu îl băteam cu o cârpă udă,
Iar nu caii ce aleargă până ce asudă.

Ceasul, parcă supărat, mustăcea din ace,
Somnoroasele surori murmurau buimace:

"Hei, tu, blond nefericit, ai făcut ispravă,
Singurel te-ai otrăvit cu o rea otravă.

Nu ştim, ţi-e sfârşitu-aproape, ori e-ndepărtat,
În bodegi, ochii-ţi albaştri s-au înnegurat"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin