Sens al vieții, loc în lume

sâmbătă, 24 februarie 2024

Am niciuna dintre ele, sens al vieții, loc în lume,
Un vierme remarca-va cine, prin grămezile de râme,
Căci toate da-le-aș eu, pe crusta altui timp să-nviu,
Iar fericind cu-a mele zile, putincios ca să mă știu.

De ce mai am o mamă, de ce m-a fi născut,
Ca s-o întreb eu vrând, acum când o sărut,
Ce s-au ales de mine, ce-au fi ca să-mi rămână
De-un suflet și creștin, de-o și inimă păgână?

Pe terminate deci, o imitație de om ți-e fiul,
Ce cu-ale lui suflări, poluând și vieții râul.
E ce-ai sperat c-a fi, cum va ieși, ce va munci?
Nimicu-i progresiv, te uită dar cum l-a stâlci.

Am niciuna dintre ele, sens al vieții, loc în lume,
Un batjoc distinge-a cine, prin origiile de glume,
Căci toate da-le-aș eu, din cupa altei sorți să beau,
Și reconciliat cu mine, existența să mi-o vreau.

De ce mai am un tată, de ce m-a fi crescut,
Ca să-l întreb eu vrând, cu ce-i mă țin plăcut,
Când iadul de eșecuri, mugește ca un leu,
Iar flegmelor din prag, le sunt mizeria eu.

Ce abjectă lașitate, că simt teamă pentru moarte,
Când am meritele bune, să mă desființeze foarte,
Că mi-a ajuns de mine, de-a mea natură inferioară,
De perpetua-mi stagnare, zi cu zi ce mă-nconjoară.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.