Un câine urla în seara asta în Wicklow de asemenea - Seamus Heaney

În memoria lui Donatus Nwoga

Când ființele umane au aflat de moarte
Au trimis câinele la Chukwu cu un mesaj:
Au vrut să fie lăsați înapoi în casa vieții.
N-au vrut să sfârșească pierduți pentru totdeauna
Ca lemnul ars dispărând în fum
Sau cenușă suflată de vânt până nu mai e.
În loc de asta, și-au văzut sufletele într-un stol la amurg
Croncănind și îndreptându-se spre aceleași culcușuri vechi
Și aceleași aere luminoase și întinderi de aripi în fiecare
dimineață.
Moartea ar fi ca o noapte petrecută în pădure:
La prima lumină ei ar fi înapoi în casa vieții.
(Câinele era destinat să-i spună toate astea lui Chukwu.)

Dar moartea și ființele umane au luat al doilea loc
Când a tropăit de pe cărare și a început să latre
La alt câine în plină zi pur și simplu lătrând
Înapoi la el de pe malul îndepărtat al unui râu.

Și așa broasca râioasă a ajuns la Chukwu prima,
Broasca ce a auzit fără să vrea la început
Ceea ce câinele era destinat să spună. „Ființele umane,”
a spus
(Și aici broasca a fost absolut de încredere),
„Ființele umane vor ca moartea să dureze pentru totdeauna.”

Apoi Chukwu a văzut sufletele oamenilor în păsări
Venind spre el ca puncte negre dinspre apus
Spre un loc unde nu ar exista nici culcușuri nici copaci
Nici vreo cale înapoi spre casa vieții.
Iar mintea i s-a înroșit și întunecat deodată
Și nimic din ceea ce câinele î-ar fi spus după aceea
Nu i-ar fi schimbat viziunea. Mari șefi de trib și mari iubiri
În lumină ștearsă, broasca râioasă în noroi,
Câinele urlând toată noaptea în spatele casei cadavrelor.

traducere Andreea Cornilă

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Seamus Heaney