Făceam un schimb de daruri dincolo de vad.
M-am așezat în contemplarea vasului nomad.
Tu mă iubești? Îmi auzeam cum susură în piept chemarea.
Printre degete îmi curgeau Dunărea, Iordanul, marea.
Tu mă iubești? Scotoceam înserarea.
Îmi răspundeau umărul, pasul și zarea.
Care-i semnul bărbăției, feminității supreme?
Spune-mi, suflete, iubirea de cine se teme?(24.09.2022)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Detalii poezie:
Distribuie pe: