M-am săturat să cântăresc în pumni,
O clipă care printre degete se scurge.
Îmbătrânit-am visând la ani mai buni,
La fericiri abstracte pulverizate-n sânge.
Contradicții cutremură secunda din mine
De-a lungul unei zile parcă-s un posedat.
În încercarea de-a face totul cât mai bine,
În extremele nemulțumirii cad ca un ratat.
Doar traiectorii spinoase apar pe orbită,
Fac ce-mi stă--n putință să le descâlcesc.
O enigmă-i viața, ademenind ca o ispită,
Spun c-o detest și totuși...,mi-o doresc.
vezi mai multe poezii de: Ella Viorela
Detalii poezie:
Distribuie pe: