Îngerul din cer - (Mennyből az angyal) - Sándor Márai

(Traducere de Csata Ernő)

Îngerul din cer - du-te-n grabă
La Budapesta în ger, arsă.
Acolo, unde sub armele
Rusești, nu bat clopotele.
Crăciunul n-are luciu.
Pe brad nu e nuc auriu,
E ger, dârdâit, foamete.
Ca să-nțeleagă, spune-le.
Cu voce tare din noapte:
Înger, e miracol, poate.

Mișcă-ți aripile cu zor,
Zburând, foșnind, că tare te vor.
Nu vorbi lor despre lumea,
Unde arde lumânarea,
De case cu mesele pline,
Unde popa te mângâie,
Hârtii foșnesc cu cadou,
Cântărind judicios scopul.
Pe brazi licăresc steluțe:
Înger, de miracol vorbește.

Spune, că e miracolul lor:
Bradul unui sărac popor
În Noapte de vis va fi scrum -
Mulți își fac cruci acum.
Privesc întregi continente,
Unul deloc, altul pricepe.
Dau din cap mulți, destui.
Se roagă, ba sunt sătui,
Căci pe brad, nu e pralina:
E Cristosul lor, Ungaria.

Mulți capul ș-au aplecat:
Soldatul, care l-a înțepat,
Fariseul, pe bani l-a dat,
Și de trei ori l-a trădat.
L-a vândut, mâncând cu el din blid,
Pe treizeci de arginți,
Și cât l-a hulit, lovit, mustrat:
Din el a băut și a mâncat -
Stând acum, holbează mulți,
Triști să-l roage, sunt muți.

E fără cuvânt, fără culpe,
Parcă-i Cristos de pe cruce.
Cât de ciudat e acest brad,
Adus de înger sau de drac -
Cei ce pe el fac pariu,
Ce săvârșesc nici nu știu,
Bănuie suspicioși
Secretul acestei nopți,
Un crăciun total ireal:
Ungurii s-atârnă pe brad.

Lumea grăind de ciudă,
Popii vorbesc de bravură.
Omul de stat cu necrologul,
Și papa binecuvântându-l.
Dar toate popoarele
Nu înțeleg, ce se petrece.
De ce nu s-a stins, cum au vrut?
De ce nu a dispărut tăcut?
De ce să fi crăpat și cerul,
Că un popor a spus: ,,E destul".

Nu pricepe asta lumea,
Ce s-a revărsat, ca marea?
Tresărind imperii multe?
Un popor a strigat. Mucles.
Se-ntreabă de întâmplare?
Făcând lege din os și carne?
Se-ntreabă, tot se-ntreabă,
Bâlbâind, vrând să-nțeleagă -
Ei, primind-o prin testare -:
Libertatea, ce preț are?

Înger, du-le vestea din cer,
Din sânge vieți se ivesc.
S-au mai întâlnit destul
- Poetul, măgarul, păstorul -
La culcuș, pe lângă iesle,
Când se nasc Vieți eterne,
Ei păzesc și Minunea,
De pază stând cu suflarea,
Stea arde, dar e mijire,
Spune-le și lor, înger din cer.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Sándor Márai



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.