Zăpadă - Salvatore Quasimodo

Coboară seara: ne lăsați iar
dragi imagini ale pământului, arbori,
animale, bieți oameni închiși
în mantale de soldați, mame
cu pântecul secătuit de lacrimi.
Și zăpada ne luminează prin livezi
ca luna. Oh, acești morți. Bateți
pe frunte, bateți până la inimă.
Să urle cineva în tăcere,
în acest cerc alb de îngropați,



Traducere Ilie Constantin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.