Vânt la Tindari - Salvatore Quasimodo

Tindari, blândă te știu
printre largi coline suspendată pe apele
dulcilor insule ale lui Dumnezeu,
azi mă năpădești
și te înclini în inimă.

Urc culmi, râpe de aer,
absorbit de vântul de prin pini,
și stolul ce ușor mă însoțește
se îndepărtează în văzduh,
undă de sunete și dragoste,
și mă iei tu
din al cui rău m-am smuls
și temeri de umbre și de tăceri,
refugii de desfătări stăruind un timp
și moarte a sufletului.

Necunoscut îți e pământul
unde mă scufund cu fiece zi
și secrete silabe nutresc:
o altă lumină te desfoaie pe geamuri
în vestmântul nocturn,
și-o bucurie ce nu-i a mea se odihnește
la tine în poală.



Traducere Ilie Constantin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.