Scrisoare - Salvatore Quasimodo

Tăcerea aceasta nemișcată pe străzi,
vântul leneș ce alunecă acum
jos printre frunzele moarte sau urcă
spre culorile firmelor străine...
poate angoasa de a-ți spune o vorbă
înainte să se închidă iarăși cerul
deasupra altei zile, poate inerția,
răul nostru cel mai josnic... Viața
nu e în această înfricoșătoare, sumbră,
bătaie a inimii, nu e milă, nu mai e decât
un joc al sângelui unde moartea
e în floare. O, dulcea mea gazelă,
îmi amintesc de tine ca de acea mușcată
pe un zid ciuruit de împușcături.
Oare nici moartea nu mai consolează
pe cei vii, moartea prin iubire?



Traducere Ilie Constantin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.