Rugăciune ploii - Salvatore Quasimodo

Miros bun al cerului
pe ierburi,
ploaie de la-nceputul serii.

Nudă voce, te ascult:
și aceea care are primele dulci desfătări
de sunete și de refugiu e inima brăzdată;
și mă ridici mut adolescent,
surprins de-o altă viață și de orice mișcare
de subite învieri pe care
întunericul le exprimă și transfigurează.

Milă a timpului ceresc,
a luminii sale
de ape suspendate;

a inimii noastre
a venelor deschise
peste pământ.


Traducere Ilie Constantin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.