Oboi scufundat - Salvatore Quasimodo

Avară pedeapsă, întârzie darul tău
în acest ceas al meu
de suspinate abandonări.

Un oboi înghețat silabisește iar
bucurie frunzelor necăzătoare,
ce nu-s ale mele, și uită;

în mine se face seară:
apune apa
pe mâinile mele ierboase.

Aripi oscilează în cerul tulbure,
nestatornice: inima transmigrează
iar eu sunt sfâșiat,

și zilele sunt o ruină.



Traducere Ilie Constantin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.