Iar rochia-ți e albă - Salvatore Quasimodo

Ții capul aplecat și mă privești;
iar rochia-ți e albă
și-un sân înflorește din dantela
desprinsă de pe umărul stâng.

Lumina mă petrece; vibrează
și-ți atinge brațele goale.

Te văd din nou. Cu vorbele-ți
șoptite și grăbite
însuflețind
povara unei vieți
ce o știam de circ.

Afund e drumul
pe care vântul cobora
în nopți de martie anume
și ne trezea necunoscuți
ca-ntâia oară.

traducere - Mihai Banciu

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.