De ramurile sălciilor - Salvatore Quasimodo

Și cum putem noi să cântăm
cu piciorul străin pe inimă,
printre morții abandonați în piețe
pe iarba dură de gheață, în bocetul
de miel al copiilor, cu urletul negru
al mamei ce venea în calea fiului
crucificat pe stâlpul de telegraf?
De crengile sălciilor, prin legământ,
și lirele noastre erau spânzurate,
se legănau ușoare în vântul trist.



Traducere Ilie Constantin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.