Despre „salm“, cea mai scurtă formă fixă din istoria poeziei universale, este foarte bine informat Distinsul Receptor chiar de valahul descoperitor / inventator, prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, grație opurilor publicate de acesta prin decenii : «Dumnezeu între sălbatice roze» (Timişoara, Editura Hestia, ISBN 973-95744-7-5, 1993, p. 76) ; «Bomba cu neuroni» (Timişoara, Editura Aethicus , ISBN 973-97529-9-5, 1997, p. 14, 36) ; «Fulgerul sferic» / «Éclair Sphérique» (Ed. Aethicus, ISBN 973-97530-1-9, 1999, p. 88) ; «Salmi» / «Salmes» / «Salms» (Ed. Aethicus, ISBN 973-97530-9-4, 2000, p. 5) ; «Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei...» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-97530-8-6, 2003, p. 367 sq. ; «Caligraful de salmi» (Timişoara, Waldpress, ISBN 978-606-614-088-1, p. 19 sq. ; a se vedea şi „întregul prefațator“, «De la glosalmi şi zalmiori, la ultrascurţii salmi», pp. 5 ‒ 36) ; etc.
Însă definiția salmului o transcriem noi aici din ,«Închidere“ rostit-rostuit-postfaţatoare Distinsului Receptor», aflată pe cea de-a 109-a pagină a recentului volum al lui Ion Pachia-Tatomirescu, Sonetele luncii de cobalt (Timişoara, Waldpress / ISBN 978-606-614-280-9, 2021) : «Ca „poezie cu formă fixă“, prin salm se înţelege un distih ale cărui versuri (ritmat-rimate, ori nu) însumează numai şase silabe, ca lirică măsură / „perioadă“ cosmic-armonică, reverberând „nuntirea Soarelui în Zodiac“, prin cele şase constelaţii „crescătoare“ şi prin cele şase constelaţii „descensionale“, distih al cărui prim vers, de regulă, are măsura 2, fiind un „binom ritmic“ (iamb, ori troheu), şi al cărui vers secund are măsura 4 (obţinută prin „dublarea“ piciorului metric din primul) ; îşi ordonează prozodicele „unităţi“ / „silabe“ după schema :
(versul-1, 1 troheu, m-2, a) ;
(versul-2, 2 trohei, m-4, a),
ceea ce nu exclude antrenarea în distih, şi numai întru catharsis, a altor picioare metrice (dactil, amfibrah, anapest, peon, coriamb, zalm etc.) cu însumare de „silabe“ / „unităţi prozodice“ indicând numai şase ca „armonic-sacru număr“ (ori ca dodecasilab „înjumătăţit“ / „hemistihuit“). „Distihuirea în şase [unităţi / silabe prozodice]“ are în obiectiv ca prin polivalenţa lirico-semantic-sincretică a metaforei / simbolului din micropoemul-distih să sugereze „un-doi-rea“ > „undoìrea” („îndoìrea“) în zalmoxiene perechi a Sacrului Întreg Cosmic, din care Dacul este Parte (şi dacă partea nu se păstrează sănătoasă, pură / curată, atunci nici întregului nu-i merge bine, potrivit învăţăturii din nucleul Zalmoxianismului) ; această „eclat-distihuire“ este, de fapt, „viersuire“ a primelor patru conducătoare (după structura tetradică / tetraontică a Zalmoxianismului)».
Cele zece micropoeme de mai sus, de sub titlul « Salmi – „decada“ I », se află şi în ciclul «105 salmi pentru înrăzărirea celui de-al LXXV-lea ocol al Soarelui», din volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Sonetele luncii de cobalt», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-280-9), 2021, la pagina 91 sq.
Donares
marți, 25 octombrie 2022
Distribuie: