SAlecsandru - creaţii proprii

Atât în viață cât și-n vers
Căile noastre sunt invers-
Tu ți-ai ales un univers
Din beznele prin care-ai mers ;

Pe mine singura chimie
Mă leagă doar de veșnicie
Căci am murit față de lume
Și gust cereasca-ntelepciune

Acest pământ ne e ținut străin
Pe care cresc recolte de pelin
La fiecare pas ne-atacă lei
Că-n ochii lor nu suntem decât miei

Am ajuns imun la verbe
Nu mă tem că mă rănesc;
Luptele,cândva acerbe
Cu ele,mă întăresc.

Să fii ca Iosif biruind ispite,
Ca Petru-stâncă răspândind Lumina
Pe-o scară îngerii să te invite
În corul lor,transfigurandu-ți tina.

Păstrează-mă Doamne și nu mă lăsa
Străin pe pământ fără dragostea Ta.

Păstrează-mă-n Tine oriunde și-oricând

De ce nu vreti sa stati putin
Sa va ganditi de unde vin
Cuvintele ce le vorbiti
Cand sunteti veseli,fericiti.

În slăbiciune-mi stă puterea,
Cum lui Samson îi sta în păr;
În zarea albastră am averea
Spre care ca un vultur zbor.

Sunt sătul de stihuri subterane
Sunt sătul de frig,de clor și ghiață
Sunt sătul de viețile sărmane
Văduvite de cuvântul Viață.

Încerc,de-o viață să te schimb,
Să-ți dau al nemuririi nimb
Și-n locul vechilor tristeți,
Lumina noii dimineți