SAlecsandru - creaţii proprii

Zarva lumii nu mă mai incântă;
Duhul rău în inimă-mi impmlântă
Sabia urată și tăioasă-
Domnul vieții însă nu mă lasă.

O patrie cunosc pe lume
Și poartă cel mai tainic nume
Ce nu se poate ,măcar,spune.

Dragostea nemuritoare
Care pune în mișcare
Tot ce stă sub mândrul soare
Și-n infinitatea mare,

Privirea sus o țin, într-una,
Chiar dacă vine cu minciuna
Șarpele vechi,satanailă
Ce n-are suflet,n-are milă.

Cântare de recunostiinta
Doresc,Stăpâne ,să-ți aduc
Din renăscuta mea ființă
Trecând prin lume că un cuc.

Taurul cu două coarne
Furios e ,desi doarme;
Te pândește,te așteaptă
Doar vei coborî o treaptă,

Dacă s-ar strânge lacrimile mele
Vărsate-n taină pe acest pământ
Ar fi burduful mare,plin de ele
Și n-aș putea să-l deplasez nicicând

Închin,cu umilință,al vieții mele templu
Acelui ce ne este cel mai frumos exemplu:
S-a întrupat în lume, s-a îmbrăcat cu moartea
Și ne-a adus in case ,nemuritoare,Cartea

Născut ai fost să vezi ruina lumii
Târâta-n jos de regele minciunii;
Cum înșelătoria avuției
Ucide slaba raza-a omeniei.

Refuz ,cu forță , bezna ce-ar pune stăpânire
Pe turla-mi cu sinapse,golind-o de iubire ;
N-o recunosc regină pe plaiul minții mele
Puternic locuită de cerul plin de stele .