SAlecsandru - creaţii proprii

Taurul cu două coarne
Furios e ,desi doarme;
Te pândește,te așteaptă
Doar vei coborî o treaptă,

Dacă s-ar strânge lacrimile mele
Vărsate-n taină pe acest pământ
Ar fi burduful mare,plin de ele
Și n-aș putea să-l deplasez nicicând

Închin,cu umilință,al vieții mele templu
Acelui ce ne este cel mai frumos exemplu:
S-a întrupat în lume, s-a îmbrăcat cu moartea
Și ne-a adus in case ,nemuritoare,Cartea

Născut ai fost să vezi ruina lumii
Târâta-n jos de regele minciunii;
Cum înșelătoria avuției
Ucide slaba raza-a omeniei.

Refuz ,cu forță , bezna ce-ar pune stăpânire
Pe turla-mi cu sinapse,golind-o de iubire ;
N-o recunosc regină pe plaiul minții mele
Puternic locuită de cerul plin de stele .

Nu oricine are harul
De a da hârtiei chip;
Mulți înalță sanctuarul
Nu pe stâncă - pe nisip.

Iubesc pe Domnul,de-aceea lupt
Cu fiara morții afurisită
Cu viclenie m-a r fi corupt
Prin cea mai tare și dulce ispită.

Vicelanul vine și prin vise
Să toarne-n tine stricaciunea ,
Să iți răpească-ntelepcinea
Și Țara ce ți se promise .

“Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” Matei 6:15)

Fiţi sfinţi!-acest imperativ divin
Îmi biciuieşte inima pustie

Chemat ai fost-și-ai auzit chemarea-
De-ați face-n lumea ăstui veac ,lucrarea:
Tu ai de dus o luptă permanentă
Cu fiara morții rece și dementă .