SAlecsandru - creaţii proprii

Să ne iubim
închiși în case,
în casele de lut și oase .

Veniți la fântâna din pustie
De luați fără plată apa vie
Pe care cine o bea cu credință
Va deveni o noua ființă.

Pășim pe drumuri paralele
Ce se-ntalnsec la infinit;
Zadarnic naște cer și stele
A ta privire de granit .

Nu vreau sa ma las ucis
De cuvinte
Izvorite dintr-un vis
Care minte .

Nu vreau poeme-nfasurate
În haina negrelor tristeți
Ce trag înspre singurătate
Și deprimare pe poeți.

Asa-s poetii..

Așa-s poeții-cam distrați
Și parcă îmbătați de vin

Îmi este iarna,amintire
Zăpada nu-mi mai dă fiori
Mereu,topită de iubire
O văd tranfigurata-n flori.

Prin aerul verde al serilor de mai,
Cu aripi fotonice, gândurile,
încărcate până la refuz cu necreatul foc ,
Acoperă imensitățile ce li se deschid,

Când oda bucuriei de-a fi răscumpărat
De sub puterea morții,de Marele Împărat;
Cânt azi cântarea nouă din harpă,ca acei
Ce l-au iubit pe Domnul și sunt în ceruri miei.

Cuvine-se a-I da prinosul iubirii,căci m-a rânduit
A lui să fiu,solie-n lume.de El pe veci îndrăgostit,
. Ce noi lumini la orizonturi se întrevăd...cum strălucesc;
. Ce oști de canturi de iubire din cerul vieții îmi țâșnesc...