SAlecsandru - creaţii proprii

De ce nesocotești iubirea
Când ești golit de orice gând?

De ce nu iți înalți privirea

Mă fă Iisuse ,ca sub soare,
Să cânt ca o privightoare
Și cântul meu de bucurie
Să ți-l închin mereu doar Tie!

Trăiesc în trup,mă mișc în lume
Păcătuind cu gând,cu glas,
Cu lipsa de înțelepciune
Căci duh sunt,în netrebnic vas.

FĂ LOC LUMINII

Fă loc luminii,pieptul să-ți rănească
Să-i schimbe piatra in izvor de ape;

Imbraca-te-n neprihănire
Pășind ca fulgul pe pământ
Strângând în inimă iubire,
Sorbind din veșnicul Cuvânt.

Zarva lumii nu mă mai incântă;
Duhul rău în inimă-mi impmlântă
Sabia urată și tăioasă-
Domnul vieții însă nu mă lasă.

O patrie cunosc pe lume
Și poartă cel mai tainic nume
Ce nu se poate ,măcar,spune.

Dragostea nemuritoare
Care pune în mișcare
Tot ce stă sub mândrul soare
Și-n infinitatea mare,

Privirea sus o țin, într-una,
Chiar dacă vine cu minciuna
Șarpele vechi,satanailă
Ce n-are suflet,n-are milă.

Cântare de recunostiinta
Doresc,Stăpâne ,să-ți aduc
Din renăscuta mea ființă
Trecând prin lume că un cuc.