SAlecsandru - creaţii proprii

Nu oricine are harul
De a da hârtiei chip;
Mulți înalță sanctuarul
Nu pe stâncă - pe nisip.

Iubesc pe Domnul,de-aceea lupt
Cu fiara morții afurisită
Cu viclenie m-a r fi corupt
Prin cea mai tare și dulce ispită.

Vicelanul vine și prin vise
Să toarne-n tine stricaciunea ,
Să iți răpească-ntelepcinea
Și Țara ce ți se promise .

“Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” Matei 6:15)

Fiţi sfinţi!-acest imperativ divin
Îmi biciuieşte inima pustie

Chemat ai fost-și-ai auzit chemarea-
De-ați face-n lumea ăstui veac ,lucrarea:
Tu ai de dus o luptă permanentă
Cu fiara morții rece și dementă .

Privirea sus la ceruri totdeauna
Nu asculta de șoapta celui rău'
El vrea ca să te duca cu minciuna
Să nu mai crezi ,când cazi,că ești al Meu.

O nuia este suferința
Când ai nesocotit credința,
.Domnul Vieții nu te lasă
Pe drum pusiu departe de casă.

Privirea sus!Nu lua în seamă
Atacul leilor din jur;
Al vieții Tată te tot chiama
În cerul infinit și pur.

Vegherea și iubirea cu focul cel dintăi
Păstrează-le copile mereu la căpătai.
Căci va veni Pastorul când noaptea e în toi
Să ia cu El acasă turma de miei și oi.

Pentru sufletul cernit
Care-i de păcat mânjit
Domnul Isus a murit
Ca să-l facă fericit.