SAlecsandru - creaţii proprii

Ne strigă amintirea
Din neguri de visări
Să activăm iubirea
Cu dulcile ei stări.

Am vândut ultimul vis-
Expoziţia s-a-nchis;
Au plecat ambasadorii
Iubirilor iluzorii ;

Tânjind mereu la ceruri paralele,
Doar câte-un fulger ne unea,spontan
Ca mângâerea-n vremuri de tăcere,
Ca oaza în Sahara ce eram.

Şi plouă peste noi cu liliac
În vremea când luceferii apun
Şi cant iubirea când nu pot s-o spun
Şi mă inundă dulcele ei leac.

Mi-e sufletul cuprins de bucurie
Un nor mă-mbracă-n străluciri de stea
Iar liderul poeţilor mă scrie
Cu slove ca de foc în cartea Sa.

Eu sunt beethovenianul
Alintat de simfonie,
Numai Eutherpe ştie
Hrana care-mi place mie.

De l-ai cunoaşte pe Isus
Cum de o vreme tot pretinzi,
Nu l-ai privi, trufaş, de sus,
Capcane multe să-i întinzi.

Să lupt cu morile de vânt
Ce macină într-una aer,
Indiferente la Cuvânt,
Ar însemna că sunt un fraier.

De la mine,ţin să-ţi zic,
N-o să mai,,ronţăi,,nimic.
Schimb macazul de acum
Şi pornesc pe un alt drum.

Când mă trezesc,mi-e dor de tine
Şi când mă culc,mi-e tare dor.
De când plecat-ai de la mine
Nu mai trăiesc şi nu mai mor.