SAlecsandru - creaţii proprii

Ajungand la varsta senectutii
Versul mi-e expresia virtutii
Stranse-n snopi de-o vietuire-ntreaga
Ce de lumea vesnica ma leaga

Așa cum ești,ramai al meu
Și rabdă în tacere
Mai ai de dus puținul greu-
Aceasta ți se cere.

Cei plini de har fiind quintesenta lumii
Nu se mai lasă-n viață antrenați
De cei ce pe fundația minciunii
Clădesc imperii și-ajung împărați

Iubesc pe Domnul caci e mare-
Lucrarea Lui fara hotare
In cer si pe Pamant se-ntinde
Vazut si nevazut cuprinde

Putere dă-mi să îmi înalț
Spre Tine,zilnic,gândul
Să nu m-asemăn cu ceilalți
Ce i-a robit pământul

Sunt doar un rob:am un Stăpân
Nu-s idolatru de păgân
La nimenea nu mă închin
Ci doar la Tatăl cel divin

Eu nimic nu promovez
În afară de Iubire:
Îi sunt rob și-i datorez
Nesfârșita mântuire

Inima-izvor îmi e de ape
Susurând spre veșnicie ,lin .
Urc în zări și cerul e aproape
Stând în turma Mirelui Divin .

Voi învia în ziua de apoi
Dar viu voi fi în viață și în moarte;
Voi părăsi demonicul gunoi
Ce tine-n întuneric vieți deșarte

Mi-e visul tânăr ca un prunc
Şi catre ceruri îl arunc
Şi îl trimit şi către voi
Că sol al zilei de apoi.