SAlecsandru - creaţii proprii

Când va fi să mă dizolv
În pământul negru

Românie,Românie
Cât de dragă mi-ești tu mie ;
Și la rău dar și la bine
Locuiesc smerit în tine

Nu mor caii când vor căinii
Înrăiți de dorul pâinii;
Să tot urle,să tot latre
Din cotețe idolatre-

Ieslea e locașul intru care
Soarele vieților apare;
Universul tot e în lumină
ȘI în armonia cea divină.

Sub zodia iubirii mă mișc de când Cuvântul,
Izvor al veșniciei,mi-a-nsufletit pământul;
Luminile divine din inimă-mi curg râuri
Vărsandu-se în lumea cu ale ei pustiuri.

Sunt Om,deci privitor în sus
Nu către trupul ce mă poartă;
Prin jertfa Domnului Iisus
Intrat-am pe a vieții poartă.

Pe orice sfânt din calendar
Îl socotiți răzbunător
Nu-i pentru voi izvor de har
Ci doar un zbir neiertător.

Îmi sunt de-ajuns și-s fericit-
Domnul în paza Sa mă are;
Un loc în cer mi-a pregătit .
Tăcut și răbdător aștept

Credința Ortodoxă își îndeamnă
La pocăință,turma ce-o urmează
Și asta,domnilor,un lucru-nseamna,
Să ieși din moarte să ai mintea trează,

Versul mi s-a albit
Ca lumina
Nezdrentuită-n curcubee:
Versul mi s-a albit