SAlecsandru - creaţii proprii

Panta rei, îmi spune glasul;
Fă așa: ascunde ceasul.

Când e în pericol struțul ,

Țara mea săracă
Fără de belșug
Alții ne atacă
Și ne pun la jug.

Căutătorul de comori

Ce să mai zic,ce să mai fac-
Vorbește Domnul iar eu tac;

Eu sunt același ieri și azi
Și când pășești dar și când cazi
Și-n bucurie ,și-n necaz
Și-n agonie ,și-n extaz.

Eu sunt vița voastră cea adevărată
Iar vierul este veșnicul Meu Tată;
Pe orice mlădiță care este-n Mine
Fără rod,o taie și pe foc o pune

.Vi le-am spus aceste căci nu vreau că ele
Cumva să vă fie prilej de cădere.
De prin sinagoge vă vor da afară
Dar atunci vor crede cei ce vă omoară

A venit purtând o scrisoare
Dăltuită în mădulare;
A deschis-o prin moarte,
Singură,adevărata carte.

Azi scriu iubind și așteptând
Descătușat de-acest pământ,
Cu gând pironit spre cer
Nu spre făpturile ce pier.

Nu sunt bogat,nu sunt sărac
Nu sunt îngust,cu capu-n sac
Nu am temperament de rac
Înfrunt dușmanul,ca un dac.

Dacă lumina caldă de la soare
Nu e strivită-n drumul ei de-un nor,
Cum poate străluci pe ceruri oare
Un curcubeu așa fermecător?