SAlecsandru - creaţii proprii

S-a unit nădejdea cu speranța moartă
Să clădească nouă,a iubirii soartă
Cripte peste cripte,scriptele sunt toate ,
Amintind de visuri reci și spulberate.

În jurul tău nu voi mai gravita,
Prea mult mi-ai fost în viețuire stea
Ce m-a atras întruna și respins
Făcându-mă învingător și-nvins.

Colindăm,colindăm

Noi nu cerem,noi vă dăm.

Risipescu-mă-n nisipuri
Ca-n mii de videoclipuri

Risipescu-mă în ape

In mine ciocul și-a înfipt iubirea
Ca ciupitura corbului Poesc
Spre- a-mi sensibiliza din nou simtirea
Si-a o-nvăța cu zborul cel ceresc.

Ne strigă amintirea
Din neguri de visări
Să activăm iubirea
Cu dulcile ei stări.

Am vândut ultimul vis-
Expoziţia s-a-nchis;
Au plecat ambasadorii
Iubirilor iluzorii ;

Tânjind mereu la ceruri paralele,
Doar câte-un fulger ne unea,spontan
Ca mângâerea-n vremuri de tăcere,
Ca oaza în Sahara ce eram.

Şi plouă peste noi cu liliac
În vremea când luceferii apun
Şi cant iubirea când nu pot s-o spun
Şi mă inundă dulcele ei leac.

Mi-e sufletul cuprins de bucurie
Un nor mă-mbracă-n străluciri de stea
Iar liderul poeţilor mă scrie
Cu slove ca de foc în cartea Sa.