Despre resemnare - Saadi

Un vultur spuse unui uliu cu sfidare:
„Nu-i nimeni să privească mai în depărtare!"

Răspunse uliul: „Cum nimic nu-i dat să-ţi scape,
ce vezi la margini de câmpii şi ape?"

Era-n privirea care prinse-a se roti,
din naltul ei şi până-n zare, drum de-o zi.

Îi zise vulturul: „Văzui, de-o să mă crezi,
un bob de grâu căzut pe câmp printre cirezi".

Cum uliul nu-şi mai stăpâni mirarea-adâncă,
porniră-n zbor, în jos, de-acolo, de pe stâncă.

Când vulturul atinse bobul cât broboana,
deodată-i încleşta picioarele capcana.

Sub bobul cel de grâu, râvnit cu tot nesaţul,
el nu ştia că soarta-şi aruncase laţul.

Nu orice scoică naşte-o perlă sidefie,
şi-arcaşul nu oricând s-atingă ţinta ştie.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Saadi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.