Ruşine! Domnule ambasador, ruşine!
Mizeria minţii voastre mă-nspăimântă!
Păstraţi-vă istoria voastră ciuntă
În ţara voastră calpă şi măruntă.
Ne-am săturat să ştim că vă frământă
Dorul de stepă şi-ncercaţi, dar prost
Să-l ostoiţi cu ochii la vecin.
Sunteţi mârşavi şi aruncaţi venin
Cu vocea unui jalnic diplomat
Bolnav de ură şi cam expirat
De vreme ce nu poate să-nţeleagă
Că astăzi însăşi Europa leagă
La gard mârţoaga voastră şovinistă
Pe care urma de samar rezistă
Şi aminteşte de tătari şi huni.
Încep să cred că voi sunteţi nebuni
Şi meritaţi detenţia pe viaţa
În ţara noastră plină de dulceaţă
Într-un cătun bilingv de prin Ardeal.
Acolo Gyuri-bacs mai are cal
Şi Ion mai are plug şi împreună
Fac să rodească patria străbună
Să mânce pită Ianoş şi Matei.
Nu diplomaţii falşi ori derbedei
Vor rupe truda lor de-atâtea veacuri!
Prostia voastră poate n-are leacuri,
Diplomaţia poate-i o faţadă
Dar şleahta voastră trebuie să cadă
În groapa cu reziduri a istoriei!
Şi dacă vă e greu să daţi memoriei
Un loc de cinste, cum i se cuvine,
Ruşine! Domnule ambasador, ruşine!
Şi luaţi aminte la blestemul meu:
Avem cu toţi acelaşi Dumnezeu,
Avem cu toţi o viaţă de iubire
Şi vă blestem să ardeţi în uimire
Că nu toţi Gyiurii vor să muşte Ionii,
Că roade le dau lor pământul, pomii
Şi ţara lor – Ardealul românesc
E ţara unde încă mai trăiesc
Punând pe masă dulce omenie!
Da, vă blestem ca frică să vă fie
Când mai scuipaţi scârbavnice cuvinte!
Căci excelenţa voastră jalnic minte
Şi exhalaţi mizeria morală.
Vă macină minciuna ca o boală
Dar nu vă pot ierta, m-am plictisit
Să fiu în ţara mea de voi hulit!
Săraci cu duhul diplomaţii voştri!
Prostia voastră încă naşte monştri.
Noi naştem prunci şi ne iubim Ardealul
Şi nu dorim să vă înece valul
Ce-l ridicaţi cu limbă despicată!
Suntem tăcuţi dar nu suntem o gloată
Ci un popor stăpân pe soarta lui.
Mai puneţi excelentă pofta-n cui
Şi du-te să vorbeşti prin cimitire.
Dar chiar şi morţii îţi vor da de ştire
Că doar un semn aşteaptă să învie
Şi să te-alunge de pe-această glie
C-un şut ţintit în părţile mai moi.
Poate suntem săraci şi cu nevoi
Şi poate avem paiaţe mult prea sus.
Dar ţara asta încă nu s-a dus!
E un popor şi-o ţară încă vie.
Feriţi-vă de Maica Românie!
N-o zgândăriţi să-şi iasă din sărite
La Tartaria texte necitite
Ne dau putere să rămânem drepţi
Şi drepţi înseamnă încă înţelepţi
Şi iubitori de oameni şi de ţară,
De România noastră milenară.
Mârşavă specia celor ca şi tine!
Ruşine, domnule ambasador, ruşine!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
M-ai inspirat, frate Andrei!
Uluirea românului
Stau eu, Doamne, și mă mir
Câte mii de ani în șir
Că-n jur crește-un cimitir.
Iar se vin și trec golani
Asiatici și romani,
Și cum vin se duc șuvoi
Tot o moarte și-un gunoi,
De și sufletul mă-ntreabă:
Unde-s oamenii de treabă?
Numai caut în zadar:
Tot un porc și un măgar!
Iar eu cant și cant prohodu
Ca să ierți, Doamne, nărodu!
bragagiu marți, 18 august 2015
De acord cu mesajul versurilor. Chiar nu mai avem nevoie sa repetam greselile trecutului, sunt destui cei care pot fi manipulati si determinati sa faca fapte regretabile. Este o poezie cu mesaj demn, de barbat cu fruntea sus. Mesajul este corect si generos si pentru ca arata un adevar: Ion si Gyuri s-au nascut, au crescut si au devenit aici, asta e tara tuturor cetatenilor ei si nu a celor din afara granitelor ei.
Constructia poeziei este remarcabila, neobisnuita, relevand o deosebita abilitate prozodica si o interesanta preocupare de reinoire a formei in poezia clasica.
Per total o poezie de exceptie prin care se arata ca poetul rezoneaza la problemele prezentului si reaminteste ca poezia, pe langa magie si gratie, are uneori-cand imprejurarile impun-si tonul direct al revoltei. Aprecierile mele Andrei!
roxana.c marți, 18 august 2015
Plină de patos patriotic etalat cu o ușurință și o măiestrie poetică greu de egalat ! De fiecare dată, mă surprinzi în mod plăcut. Cuvintele devin mici și neînsemnate pe lângă măreția sentimentelor tale.
mirimirela luni, 17 august 2015
Un poem - protest de mare ținută, care denotă atât măestria poetică, cât și patriotismul și o temeinică cunoaștere a istoriei și arheologiei mai puțin mediatizate.Felicitările și asentimentul meu pentru această creație!
Nelu Preda luni, 17 august 2015
Minunat , un adevărat poem critic, toată stima .
ALapis luni, 17 august 2015
MultumescSilviu. Ma bucur ca a placut aceasta compozitie in multe locuri fortata dar care vrea sa spuna ceea ce crred eu despre aceasta situatie inacceptabila. Multumesc de popas.
stomff (autor) luni, 17 august 2015
Dragul meu prieten , ai inceput sa citesti prea usor prin mine si desoperi lucruri ce uneori ma inspaimanta si pe mine. Probabil ca varsta indeparteaza insa orice temeri. Daca nu spun acum ceea ce cred de cuviinta , atunci cand ? Multumesc pentru popasul tau.
stomff (autor) luni, 17 august 2015
Multumesc domnule Teo.Cristian pentru faptul ca esti prezent si citesti cu atentie. E marelucru sa ai astfel de cititori.
stomff (autor) luni, 17 august 2015
Frumos! Atat am de zis.
Silviu luni, 17 august 2015
Draga Andrei, este o poezie de un patriotism nuclear, mai intai pentru ca se vede cum fiecare celula a ta respira natie romana, dar si pentru ca versul tau explodeaza cu o forta tsunamica de neinchipuit! Minunat, colosala poezie!!!
andreionthepoetry luni, 17 august 2015
Îmi place extrem de mult cum scrii. Acest poem este diferit faţă de celelalte dar ai tot respectul meu pentru el.
teo.cristian luni, 17 august 2015
vezi mai multe poezii de: stomff
Detalii poezie:
Distribuie pe: