Ieri mi-am pus o întrebare şi nu-i mereu o cutumǎ,
Între muzicǎ şi-o damǎ, sǎ aleg, cine mǎ-ndrumǎ?
Care din acestea douǎ te-mplineşte cel mai bine?
Şi dacǎ una-i mai bunǎ, sǎ îmi spunǎ, poate cine?
În femeie te-mplineşti, alungând singurǎtatea,
Fǎrǎ sǎ bagi seamǎ bine cǎ-ţi sacrifici libertatea,
Dar dacǎ iubirea asta se complace-n renunţare,
Nu se-ajunge, pânי la urmǎ, la-nţelegerea cea mare?
Ruina sufletului tǎu vine chiar şi din iubire,
Dilatând flori de-ntuneric printre lacrimi de trǎire,
Care-acoperǎ sǎruturi mǎcinate de obsesii
Pline de senzaţii false ce albesc vǎlul miresii.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: