Ultimul cântec marinăresc - Rudyard Kipling

Ultimul cântec marinăresc - Rudyard Kipling, 1865 - 1936

“Iar marea n-a mai fost.” – Apocalipsa, 21-1







Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor şi Sufletelor, conform cu rangul lor:
“Iată! Pământul, acel plin de rele muşuroi,
A dispărut în fumul Judecăţii de Apoi.
Ca să se împlinească spusele Mele, secăm şi apa mărilor?”

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioşi:
“Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinările!
Oricum, între noi luptele s-au dat şi încheiat demult.
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca mările.”

Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
“Doamne, chiar ai uitat promisiunea Ta de îndurare?
Cum că am o zi în fiecare an încuviinţarea să merg
Şi să mă răcoresc de arşiţa iadului pe-un aisberg?
Fără mare, cum m-aş putea bucura de ziua clemenţei Tale?”1

Apoi a vorbit Îngerul Vânturilor din Largul Mării
(Cel care ţine în frâie armăsarii talazurilor mari):
“Eu, cel pururea de cart, rotundului apelor circumscris,
Veghind asupra tuturor minunilor Tale din abis,
Mi-aş pierde şi rostul şi onoarea fără mare şi fără marinari!”

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioşi:
“Am fost doar oleacă supăraţi, o gaşcă-n grabă mare!
Dar navigând pe aceeaşi navă, zi de zi-mpreună,
Până când a naufragiat pe-o vreme de furtună,
Am putea fi noi copiii Tăi care să ceară răzbunare?”

Au luat cuvântul sufletele sclavilor aruncaţi în mare:
“Închişi de piraţi în cala navei, eram o nenorocită gloată,
Dar braţul tău puternic ne-a salvat,
Ne-a legănat pe valuri şi ne-a alinat,
Până când Trompetele Cereşti au spart marea, bucată cu bucată.”

Atunci a strigat la Dumnezeu sufletul vajnicului Apostol Pavel:
“Odată am asigurat cu parâme coca unei nave gata
Să cedeze. Erau două sute optzeci de suflete la bord,
Care-n genunchi L-au binecuvântat pe milostivul Lord
Aflându-I pe mare şi Harul şi Slava, lângă Malta!2”

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioşi,
Ciupind corzile harpelor fără îndemnare:
“Degetele noastre-s aspre şi arse de gudroane,
Iar cântecele sună ca scârţâitul unei macarele,
Noi mai bine Ţi-am înălţa un Cântec Marinăresc pe mare!3”

Şi-au strigat sufletele domnilor aventurieri4
Legaţi strâns cu braţele de vâsle, departe de ţărmurile ţării:
“Hei, hei, noi suntem fericiţi aici în închisoarea noastră
Gândindu-ne la partea spaniolilor, mai mare, de năpastă;
Salvează-l sau îneacă-l, bea sau rabdă, suntem stăpânii mării!”

S-a auzit apoi sufletul unui inspector de la Gothavn,
Responsabil cu grăsimea de balenă-n flota de la Dundee5:
“Oh, alba sclipire-a gheţii orbind ochii cu pânze-nceţoşate
Şi balenele cabrate deasupra mării înfrigurate!
Pentru toate frivolităţile ştiobâlcăind în ape …le vei nimici?“

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioşi:
“În Rai nu sunt sonde6 şi nici faleze-n faţa vântului turbat!
Chiar trebuie acolo-n genunchi, smeriţi, să psalmodiem mereu
Pe pardosele de cristal,7 neprihănite de-aripile niciunui alizeu?
Păstrează-Ţi viorile-aurite, noi vrem să batem marea-n lung şi-n lat!”

Atunci Domnul, aplecându-se, a chemat mările la El
Şi le-a trasat hotarele-ntru eternitatea cea încăpătoare,
Pentru ca cei cărora n î le place
S-aducă Domnului laude în linişte şi-n pace,
Să se-mbarce pe corăbii şi să-L slăvească de pe mare.

Soarele, vântul şi norii nu vor lipsi nicicând de pe faţa apelor,
Nici vârtejele de spumă albă, nici petrelul sur în zbor;
Iar navele, slăvind pe Dumnezeu, vor colinda mările şi fiece fiord,
Căci, ascultându-i pe marinarii proşti, al nostru ceresc Lord
Le-a înapoiat marea şi i-a lăsat în dunga lor!




NB.

1. Aluzie la un anumit paragraf din „Călătoria Sfântului Brendan Navigatorul”
2. Referire la călătoria Sfântului Pavel pe mare spre Roma (Fapte 27.13- 28.10);
acesta îi aminteşte Domnului că datorită pericolelor înfruntate pe mare corăbierii
I-au cunoscut Harul şi Slava.

3. Marinarii nu se arată încântaţi de faptul că în paradis trebuie să interpreteze la harpă melodii
îngereşti, ei preferându-le acestora vechile lor cântece marinăreşti (sea chanteys).

4. Trimitere la Companiile Gentlemenilor Aventurieri (The Companies of Gentlemen Adventurers)
din perioada Tudorilor şi la încăierările acestora cu navele spaniole, cum şi la faptul că
într-o anume confruntare pentru monopolul comerţului transatlantic spaniolii au capturat
două nave englezeşti, iar prizonierii au fost folosiţi ca robi vâslaşi, încătuşaţi pe galere.

5. Inspectorul de la Gothavn, localitate din nordul Groenlandei, pe lângă îndatoririle lui de
magistrat, avea responsabilitatea de a administra colectarea grăsimii de balenă; în secolul
al XIX lea flota de baleniere de la Dundee număra şaisprezece nave.

6. Dispozitiv folosit pentru măsurarea adâncimii apelor, alcătuit dintr-o greutate de plumb legată
de o saulă gradată (în general lungă de 400 m) şi un tambur.

7. „În faţa tronului era ceva ce arăta ca o mare de sticlă, limpede cum e cristalul.” (Apocalipsa 4.6)







Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Rudyard Kipling