Ştiu, sunt unii care se-întreabă: de ce nu mai cânt
cu-aceeaşi senzuală-ardoare, cu-acelaşi fraged elan?
Dar ei n-au sesizat profunda operă-a orei,
lucrarea minuţioasă-a minutului, miracolele-adunate-într-un an.
Sunt un arbore-îmbătrânit care,-atunci când, tinerel, creştea,
murmura melodii suave şi dulci, asemeni brizei care-l alinta –
Dar vremea zâmbetelor adolescentine-a trecut de-acum:
azi îşi cântă furtuna cântecul în inima mea.
Distribuie: