Amintiri - Rodica Elena Lupu

Aş vrea să pot să cern
tristeţea zilelor în linişte,
să tac împreună cu ea,
să oftez şi să plâng.
Citesc timpul prin tine,
atâtea, atâtea aşteptări
şi tot atâtea bucurii
se reîntorc din amintiri.
Nimic din ce a fost trăit
nu mai poate fi schimbat.
Departe sunt acele zile
când albele flori de măr
ne ningeau în plete
şi soarele ne juca în ochi,
inundând totul în jur
ca o mare revărsare
de ape transparente.
Am luptat pentru amintiri,
le-am împletit în ghirlande,
în ele se-ngeamănă
căldura unui dulce glas,
culoarea unei blânde seri,
o caldă mângâiere
sau rana unei despărţiri.
Nu mai suntem decât aşteptare.
Ca să treacă timpul
înşirăm gânduri,
dorul e focul ce arde speranţele,
dorinţele, durerile...
cenuşa ce rămâne…

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.