Telefonul - Robert Frost

„Când n-am mai putut merge mai departe
De oboseală, am făcut popas.
Era atâta liniște în jur,
Încât lipindu-mi capul de o floare,
Ți-am auzit familiarul glas.
Să nu tăgăduiești, te-am auzit:
Vorbeai din floarea de pe cercevea –
Ți minte ce spuneai?”
„Întâi să-mi spui ce ți s-a năzărit
Că auzeai?”

„Am alungat de lângă floarea mea
O harnică albină
Și, rezemându-mi capul de tulpină,
Mi s-a părut c-aud ceva anume.
Nu cumva m-ai chemat pe nume?
Sau poate-ai spus «Hai, vino!» –
Am auzit cuvântul, deslușit,
În timp ce m-aplecam.”

„N-am spus-o cu glas tare, chiar dacă mă gândeam…”

„Ei bine, am venit!”



Traducere Petre Solomon

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Robert Frost



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.