Pierdere - Robert Frost

Unde mai auzisem acest vânt până atunci
Schimbându-se-ntr-un și mai adânc urlet?
Drept cine mă ia vântul, ținând
O nărăvașă ușă deschisă?
Privind în jos către-un înspumat țărm?
Vara trecuse și ziua trecuse.
Nouri grei spre soare-apune, buluc.
Afară, pe lutul de sub portic, ușor lăsat,
Frunzele-n trombă se nălțară șuierând
Și veniră orbește spre genunchii-mi, nenimerindu-i.
Ceva groaznic în glas
Mi-a spus că taina-mi se cade știută.
Știrea cum că singur mă aflu în casă
Cumva s-o fi răspândit,
Știrea că-n viață singur mă aflu
Știrea că tot ce mai am e doar cerul.


Traducere Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Robert Frost



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.