nu trebuie să bat la ușă pășesc în mine inocent smerenii
cu genunchii tociți pleacă în pelerinaj prin atomii
care strigă numele meu separat mă împarte chemarea unicului
tuturor solvența iubirii e binecunoscută axioma
e plină de fluturi eu polenul penetrez aerul cu omagii subtile
puțin câte puțin templul soarelui își multiplică arhitecturile stranii
în arterele timpului meu
sârguința de-a fii ar ajunge dacă incisivii cunoașterii nu s-ar toci periodic
învăț odată cu frământatul lutului să înod luceferi
la încheietura brațelor aerul miroase a prunc alăptat proaspăt
în căuș nu caut urma arginților nici linia norocului
îmbrățișarea nu-i virusată de îndoială pentru mine muntele
chiar sare în mare dar e muntele meu
mustește de prometei îi recunosc după incandescența atingerii
indiscutabil zborurile vor avea altitudinea credințelor
chiar de-aș putea să donez supernovele
din falange (notarii n-au tipizate pentru idealiștii irecuperabili)
gravitația
ar învinge pe cel ce nu simte văzduhul din piatră
peste umărul vulturului zeic m-am lăsat privit de abis
mi-am adunat genunchii din scoică
sub binecuvântările tale am lăsat la apă corăbii expediția spre centru
(spre el/ea/eu ca lumină sau ca perfecțiune energetică)
se pregătește minuțios de milenii
tridentul va să-mi despice spaimele necruțător
până la măduvă
mări impudice au început să-mi adoarmă în palme
un fel de melodie a tăcerilor astrale mi-a îngerit visele
le-am agățat ca pe ștergare deasupra ușii
să-mi vegheze icoanele
lumina din oamenii mi-a luat cu asalt sufletul
redută gata să predea cetatea
dizolvările mele astrale mi-au rătăcit spațiul și doar aerul
lasă în urmă amintiri suave cu miros de busuioc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc Miri pentru scanare! Cu drag.
Gerra Orivera (autor) luni, 21 septembrie 2015
Ancuța, Gianina, Alexandru, Mihai - vă mulțumesc pentru apreciere și frumoasele cuvinte la adresa poeziei mele! Cu drag
Gerra Orivera (autor) luni, 21 septembrie 2015
Știi Danab - oamenii nu realizează că au genetic atributul Tatălui de CREATOR! Deci lumea în care trăim este cea pe care ne-o creăm noi! Gândurile, vorbele, acțiunile noastre formează lumea energetică în care respirăm noi! Lumea exterioară are prea puțină importanță, în palat sau în pustiu omul își creează propriul iad sau rai! Cum folosește fiecare atributul de creator - asta este marea problemă! Și generatoare a destinului!
Cu drag
Gerra Orivera (autor) luni, 21 septembrie 2015
Sufletul tău este o cămară cu parfum de busuioc.
Ești un om minunat, Gerra !
Cu drag,
mirimirela duminică, 20 septembrie 2015
Mi-au placut mult Gerra.
Adevarat si frumos realizat!
Badea.Mihai duminică, 20 septembrie 2015
Frumos ai scris, sufletul tău este aşternutul acestei poezii! Felicitări!
alexandru duminică, 20 septembrie 2015
îmi place modul tău de a scrie
gianina duminică, 20 septembrie 2015
Poemul tau = o multitudine de imagini pe care nu le manuiesti extraordinar!
Popa Ancuta duminică, 20 septembrie 2015
"pentru mine muntele
chiar sare în mare dar e muntele meu"..asta e credinta ta,Gerra,dupa cum si muntele tau..este doar al tau...iar in poezia ta,totul este cu putinta..:)
mi-a placut"mi-am adunat genunchii din scoică"...frumos!
"aerul lasă în urmă amintiri suave cu miros de busuioc așezându-se-n cruce"
frumoasa Gerra..
cu drag si pretuire...
danab sâmbătă, 19 septembrie 2015
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Detalii poezie:
Distribuie pe: