Cu oglindirea docilă a siluetei unui boxeur în apă, am adormit. Apoi am uitat esenţialul resturilor vieţii mele acolo, acolo, magnetizând încă.
Nu adusesem linia îngustă a întoarcerii mele. Aveam aprobarea dimineţilor mele şi pe aceea a unui pârâu călcat în picioare.
Prevăzătorii, ofensaţii rămân departe de subtilităţile puterii. Viitorul ar fi avut un cuvânt pentru ei care i-ar fi apropiat solitar de soare şi de convenţiile sale, iar mai târziu de o umbră fără inel.
Nu prea mă sinchiseam să găsesc urmele cele mai vechi. Deşi timpul le ştersese, formele cele mai fine desenau pe goliciunea pământurilor mişcătoare.
În felul acesta am întâlnit un om care nu era obosit, strălucind de lipsuri. Aveam o mare dorinţă să mă îndepărtez, dar fără să şovăi am alergat lângă el, spre ceea ce era mai evident!
Marea vastă, mi se pare, fără furtuni şi fără căldură.
Distribuie: