Să grăbim rotirea astrelor și leziunile universului. Dar pentru ce bucuria și pentru ce durerea? Când ajungem în fața muntelui frontal, se ivesc minusculi, îmbrăcați în soare și apă, cei despre care spunem că sunt zei, expresia noastră cea mai puțin opacă.
Nu va trebui să-i civilizăm. O să-i sărbătorim doar, cât mai de aproape; sălașul lor fiind într-o flacără, flacăra noastră sedentară.
Distribuie: