Recviem - Mariana Marin

Preşedintelui Uniunii Scriitorilor Mircea Dinescu în semn de Apocalipsă pe veci

Capele clandestine, asta eram.
Prin subterane,
la lumina lumânărilor,
ne ceream fiecare din noi iertare morţilor.
Măruntaiele pământului vâjâiau,
o mână nevăzută ne desenase semnul ruşinii
pe frunte
şi nu mai ştiam dacă era clopotul
cel care ne ademenea la capătul drumului
sau corul oaselor risipite şi azvârlite
câinilor prin gunoaie.

Mărşăluiam, mărşăluiam
fiecare cu îngerul mortului său
plângându-i pe umăr.

Patria se pustiise de noi.

Lumina nu lumina.

Timpul înţepenise la gura cuvântului.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Mariana Marin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.