RCE - creaţii proprii

In lipsa ta infrang
Si teama si suspine,
Iar noptile imi plang
Cu stele, vise line.

De-ar fi ca intristarea sa se prefaca-n bucurie,
Iar magii dorului sa nu mai imi calauzeasca
Infranta inima ce n-a dorit vreodat’ sa stie
Cum e durerea… intr-o fiinta pamanteasca.

Cine te va iubi,
Cand timpul va veni...
Si mainile-ti va saruta,
Uitand ca ai fost a mea?

De-ai stii ca fericirea-mi reflecta-n alt tau chip
Si ca preschimba adesea asfintitu-n rasarit
Ai cuteza vreodata sa vi sa imi atingi
Durerea nestemata, cladita-n rugaminti?

Daca peste incruntata ta tacere…
O raza de iubire de-as putea gasi,
A mea rugaciune dintre pamant si stele
Legamant intre ale noastre suflete ar fi.

Se agata timpul de un suflet
Pictandu-i golul infinit,
Iar sufletul priveste timpul
Cum iubirea i-a rapit.

DOUA CANDELE APRINSE
SI UN SUFLET DEPARTAT
IMI RASCOLESC GANDURI PRIN MINTE
SI MA LASA INDURERAT.

Departe sunt de toate
De tine... de iubire,
Caci lumea asta-mparte
Durerea ei cu mine.

Incă mai tresar la glasul vechilor doleanțe,
Care pierdute în ceața zilelor de ieri
Au strămutat imensul clipelor deșarte,
Dar n-a ramas decat penița uzatului condei.

Si n-am ramas decat cu-atat... c-un strop de gand,
Infiripat printre vesnicele mici cavouri
Pe care rareori le studiam din departari,
Crezand ca sunt simple decoruri.