RCE - creaţii proprii

Trecea un om pe lângă o cruce
Se închina, dar nu putea
Să o ridice pe ai săi umeri,
Căci sub povara ei cădea.

A fi sărac nu înseamnă că ar fi vreo boală
A pierde însă un om, înseamna viață goală
In năluciri de noapte de vrei ca să trăiești
Jerteste-ți azi iubirea si mergi pe alte legi.

Te salut din depărtare...
Viață pare mai pustie
De cand nu-mi apari în zare,
Caut liniștea în mine.

Mereu cu aceleași rugăminți,
Revin la Tine, iar si iar
Rugând si alți câțiva sfinți
Să nu-mi pierd sufletu-n zadar.

Răsar o data cu tine si apun când pleci
Până si timpul pare a fi glorios, cand mă lasă in urmă.
In ce zi sunt...
Când se va întâmpla să răsar din nou?

Pe când îmi iei suflarea?
Căci n-aș mai vrea sa stie
Nici cei ce mă cunosc,
Nici cei ce ar vrea sa vie

Mă asculți? ...iubirea-ți tace
M-ai adâncit subit
In dulcea eternitate
Ce somnul a cuprins.

Intr-o noapte am visat, că viața mi s-a terminat
Stăteam deoparte si priveam spre cei ce nu mă înghițeau
Erau destui, făceau risipă într-ale vorbelor ispită
Se încruntau si născoceau idei ce apoi le așezau

Mă adâncesc prin gând si parca nu aș vrea,
Sclav să redevin pentru a nu stiu câtă oara
Nădăjduiesc să nu mai rătăcesc în umbra ta
Să nu stârnesc din nou acel dor ce mă înfioară.

Când te voi întâlni, aș vrea să mă odihnesc
Pe ale tale brațe, cu dor răpus să adorm
In ochii tăi blajini, doar eu să mă oglindesc
In suflet să resimți întregul meu amor.