RCE - creaţii proprii

De ce mă urmărești din umbră?
Nu știi că dorul care umblă
Zi de zi la aceași poartă
Îți decide a ta soartă?

Cum se face că-mi lipsești?
Alergând și zi și noapte
Tu inimă nu istovești
Să-l scoți din a tale șoapte.

De ce te-ai mai întoarce,
De ce ai vrea să stai
Când timpul se preface...
Când trec atâția ani...

Nu ar trebui să sufăr!
Dar nu am cum, căci am un suflet
Și chiar strivit ca pe un nufăr
Mai rabd un pic, apoi mai cuget.

De nu ar fi melancolie,
Sensibil sufletul n-ar fi
N-aș stărui să dau de tine,
Prin visul meu... de nu te-aș știi.

Sufăr că iubesc sau iubesc… că sufăr?
De mult mă ofilesc ca floarea de nufăr
De mult mă-nfricoșez că mâine în zori,
Iubirea-mi va zbura ca un cârd de cocori.

Înainte de a pleca... ia-mi și visele adunate
Care stau încă agățate de frânturile inimii
Nu arunca gândurile otrăvitoare asupra mea,
ca apoi să crezi că nu s-a întâmplat nimic și că acel bumerang aruncat nu se va răsfrânge și asupra ta într-o zi.

Doamne, fă ce vrei,
Cu mine-n viața mea,
Dar lasă-mi si nădejdea
Că pot scăpa cumva

Cum e fără tine în a mea viața
Când soarele răsare în același loc...
Sinistră-mi pare acum aceasta dimineața,
Căci inima mă încearcă cu același foc.

Aprinde-mi azi o lumânare
Atunci când clopotele bat
Să simt de aici din depărtare
Că jertfele încă mai ard.